PRINC'IPIU, principii, s.n.
1. Element fundamental, idee, lege de bază pe care se întemeiază o
teorie stiinţifică, un sistem politic, juridic, o
normă de conduită etc. ◊ Loc. adv.
În principiu = din punct de vedere teoretic, în general. ♦ (La pl.) Totalitatea legilor si a noţiunilor de bază ale unei discipline; (concr.; cu determinări) tratat care cuprinde astfel de legi si de noţiuni.
2. Element
primordial, cauză primară sau punct de plecare a ceva;
spec. element primordial considerat în trecut drept origine a lumii fizice. ◊ (Chim.)
Principiu activ = substanţă existentă într-un produs de origine vegetală sau animală care imprimă un caracter specific acelui produs.
3. Convingere intimă, punct de vedere propriu. ◊
Om de (sau
fără)
principii = om cu (sau fără) păreri sau convingeri (morale) ferme. ◊ Loc. adv.
Din principiu = conform unui punct de vedere bine stabilit. [Var.: (înv.)
princ'ip, prinţ'ip s.n.,
princ'ipie s.f.] - Din lat.
principium, it.
principio, fr.
principe.
Sursă
: DEX'98
(
34229)
- romac